Daca-n zeci si zeci de toamne
Zi senina n-am avut
O! atuncea spune-mi Doamne,
Pentru ce m-am mai nascut?

Ca sa plang doar in tacerea
Vieti-mi fara de noroc ?
Nu mi-a stors oare durerea
Multe lacrime de foc ?

Unii rad, si bucuriei
Isi dau sufletu-ncantat
Iar din cupa veseliei
Foarte rar eu am gustat !

Triste-mi par in lume toate
Viata-mi e un negru chin,
Sufletul meu nu mai poate
Nici sa planga cel putin.

Sub o piatra solitara
Eu as sta mai fericit
Caci a zilelor povara,
Sufletul mi-a obosit !

Sufletul mi-a obosit… mi-a obosit.

Poezia nu e scrisa de mine.

Mereu cand sunt trista ma gandesc la bunica mea… A fost singura care m-a iubit mult,mult de tot. Neconditionat. Cu bune si cu rele. Mi-e dor de ea, mi-e dor de ea, mi-e dor de ea, mi-e dor… si de imbratisarea ei. Singura persoana pentru care am insemnat totul, nu poate fi langa mine cand am nevoie… Nu e corect. Pur si simplu nu e corect. Unde e ?????????????????????????????????

Fară tine. Acum un an m-ai părăsit.

• E ziua Anyei (Hi-q) Multi ani inainte ii doresc !
• E ziua mamei lui Pyuric La multi ani si sanatate multa !

(Am aflat din Tweetul lui Pyuric)

• E ziua lui Petre Roman .

Si nu in ultimul rand,ar fi fost ziua bunicii mele.Ar fi facut 80 de ani …

Va fi un post trist.Asa ca daca nu vreti sa va incarcati aiurea,nu cititi.

O bunica.Si o nepoata.Se iubesc una pe alta mai mult ca orice.Nu pot trai una fara alta.Impreuna mananca prajituri,impreuna rod un colt de paine.Daca pe fetita o “doale”,mamaia pupa.Mamaia pupa si talpile si gurita.Mamaia se lasa trasa de par,de urechi de nas.Ca nah,doar de aia e mamaie.Cand sunt impreuna,cele doua au impresia ca pot infrunta toata lumea si pot merge mai departe oricum.Dar fetita se mai poarta si urat.Nu se gandeste decat la clipa de acum.Cand creste,incepe sa aiba remuscari pentru ce ii face bunicutei.Poate nu o necajeste din rautate,dar crede ca e amuzant.Bunicuta plange.Pacat ca deja e la varsta cand toti o cred senila.Poate chiar asa e.Dar tot mamaie ramane.Fetita acum incepe sa se poarte frumos.Pretuieste fiecare mangaiere,fiecare sarut pe care i-l mai poate oferi.Incearca sa memoreze tonul si intonatia bunicii cand ii spune “te iubesc”.Fetita si bunica simt ca se apropie clipa.Clipa cand trebuie sa-si dea ultimul pupic,cand trebuie sa se priveasca pentru ultima data in ochi,cand trebuie sa isi mangaie crestetul capului una alteia pentru… ultima data.E noapte,o noapte lunga.Bunicuta priveste spre nicaieri,parca prin nepoata.Aceasta incearca sa ii intalneasca privirea,si sa inghete clipa.Incet,sufletul i se stinge bunicutei.Tresare de cateva ori la atingerea fetitei,i se scurg doua lacrimi,si intra din nou in starea dinainte.Pare ca intelege ce se intampla,pare ca nu.Tresare la auzul vocii fiecarui dintre copiii ei.Moare incet,dar greu.Fetita nu va uita niciodata aceea noapte.Nu va uita cum a tinut-o de mana,cum a mangaiat-o,cum a sarutat-o pe mamaie.Poate atunci mai mult ca niciodata.Pentru ultima data.Acum fetita regreta ca nu a putut face ceva sa opreasca aceea trecere.Poate ca trebuia sa traga de bunicuta,sa o cheme inapoi.Dar stie ca nu avea ce face.Dar totusi regreta.Sunt clipe in care simte ca ii lipseste ceva din ea,de langa ea.Doarme pe pernuta bunicii,ar vrea parca sa o simta aproape.Se bucura enorm cand o viseaza.Cand o viseaza simte intr-adevar pielea bunicii,ii simte vocea,ii simte…tot.Ar vrea sa dureze visul cat mai mult.Chiar si cand se trezeste simte ca a fost adevarat.Bunica e inca langa ea.Si se iubesc,si rad,si plang,si mananca prajituri,si rod un colt de paine impreuna…in vis.

Acum ce simte fetita…simte un gol.Chiar se simte acel gol despre care vorbeste toata lumea.E puternic.Te face sa simti ca explodezi de dor.Da,un gol ce iti inunda trupul.Se elibereaza prin lacrimi.Repede,repede,sterge-le fetito.Vine mami si se intristeaza si ea.Si tu nu vrei asta.