BY ALEX

Viata trece pe langa noi implacabil.Si v-ati dat seama,uneori,trece fara sa o simti.Asta simt si eu…cand ai un program ce se tot repeta,deja incepi sa traiesti mecanic,fara bucurii sau deziluzii.Viata asta ‘moderna’(pentru care am un dispret greu de descris in cuvinte) ne face pe toti niste masinarii,fara suflet.Iar timpul liber condimentat pe vremuri cu iesiri seara in parc,cu plimbari prin oras sau baruri este totalmente dedicat ‘netului’…

Imi este mila de actualii copii si adolescenti,penbtru ca generatia mea,de bine de rau,a crescut alftel.Tin minte ca jucam de la 10 dimineata pana la 9 seara fotbal in fata blocului,de unde timp de net?Eh,oricum,nici nu era pe atunci asa ceva(cel putin,nu stiam si nu vroiam sa stim).Ah,si noi am fost printre ultimele generatii care se hranea cat de cat norrmal…cu ciorba de zarzavat(ce mai strambam din nas la ea),salata de rosii.Aveam si noi MCDonalds,insa ala era un moft,mancam acolo odata pe luna…

Sigur,eram copii,si atunci totul ni se parea special.Insa am avut o copilarie frumoasa,departe de calculator si de net.Multumesc Doamne ca nu fac parte din generatia McDonalds,haifaive samd!

Vreme trece, vreme vine,
Toate-s vechi si noua toate;
Ce e rau si ce e bine
Tu te-ntreaba si socoate;
Nu spera si nu ai teama,
Ce e val ca valul trece;
De te-ndeamna, de te cheama,
Tu ramâi la toate rece.

Vreme trece,vreme vine,eu la toate voi fi fi rece.Voi fi mereu acelasi.

In caz ca nu stiti despre ce vorbesc, sa va fac un rezumat. Butonista sefa este cea care ii scrie (dupa dictare?) blogul domnului Becali. Si are si ea un blog.

Aceasta butonista sefa a creat isterii printre copilasii de pe mess, si printre comentatorii globului (nu de alta, dar ar fi sunat aiurea “comentatorii blogului lui George Becali…”, nu?). Acum incerc si eu sa gasesc un raspuns la intrebarea care sta pe buzele tuturor: “Da’ cine e butonista asta sefa de nu imi aproba mie comentariile, de tipa la mine, de se crede pe blogul lui Becali ca la ea acasa?”

Butonista sefa e butonist.

Nu mai am nici o banuiala despre cine ar putea fi.

Daca inainte muream de curiozitate sa aflu cine se afla in spatele pitzipoancei, acum ca am aflat, mor de curiozitate sa aflu cine este acest butonist sef.

De putin timp am inceput sa scriu pe mysport.ro. Articolele mele legate de fotbal, in special legate de Steaua, le puteti gasi aici.

Varul meu, mai mult decat un simplu suporter CSM Petrolul, a stat doua zile la mine acasa. Ne-am uitat impreuna la Dinamo-Steaua, si de acolo au pornit o multime de discutii. A vazut si el ca stiu ce-i ala fotbal (da, ma laud putin), dar a considerat el ca habar n-am despre ultraserie si a inceput sa-mi povesteasca. Despre deplasari, batai, cantece, sloganuri, bannere, steaguri si multe altele.

Dupa toate povestile, ce am inteles eu:

• El, ca petrolist, are prieteni in mai toate galeriile din tara. Dar la meciuri, cand e rost de bataie intre suporteri, uita de prietenii, de cunostinte. Si am inteles ca el nu e un caz special, asa fac toti suporterii adevarati.
• Dinamovistii au cele mai tari mesaje, rapidistii cele mai misto cantece, stelistii se bat cel mai bine, iar petrolistii sunt full-option, stiu sa le faca pe toate.
• Dinamovistii sunt fricosi cand vine vorba de bataie. Lovesc ca fetele si dau cu pietre.
• La CSM Petrolul nu exista un lider. Toti sunt lideri cu drepturi egale. Si am inteles ca merge de minune asa.
• Daca petrolistii nu-i pot bate pe dinamovisti (e doar un exemplu), le transmit altor ultrasi unde se afla “prada”. Frumos, nu?
• Dupa cum probabil ati observat, bataia e foarte importanta! In felul asta se decide cine detine suprematia.

Ce sa zic… unora li se pare super cool viata asta de ultras. Dar eu nu inteleg toate bataile. Pur si simplu… tu ca stelist, il vezi pe ala cu fular alb-rosu la gat, si gata, sari pe el. Mda.

P.S: Tot legat de fotbal, mi-am spus parerea aici.

Am fost si eu & Alex. Am si cantat (Doris Day-Que Sera Sera). Foaaaarte emotionata. Dar pulicul a fost intelegator, ba chiar m-a ajutat si a cantat cu mine. Foarte misto. In rest, am salutat cateva persoane cunoscute, am cunoscut altele noi… M-am intalnit pe acolo cu Olix, Vladinho, Limbrici, Cristinica, Sorin, Ciupercutza, Piticu, Diana si bineinteles cu eCostin & Sorin Tudor, organizatorii acestui eveniment, foarte misto de altfel.

Am plecat destul de repede de acolo, si am mers cu Alex sa ne facem plimbarea de duminica seara.

Poze astept si eu de la alti oameni. Pana una alta, mai multe poze de la eveniment gasiti aici,la iLL, la Geo, here & here & here.

Au mai scris despre asta: Buddha, Sorin, Gramo, Chinezu, eCostin, Pandutzu, Zoso, Ciupercutza, that boy next door, Lamaie, Mafia2laur, Inethos, McGogoo, Krossfire, Miruna, Limbrici, Alexandra, Cochinescu, Bobby Voicu, Newsblog, Artistu, Cristinica, b0gdan, Cristinica.

In viata mea nu vreau sa merg la inchisoare, nici macar in vizita. Azi-noapte am visat ca am fost inchisa. Groaznic!!! Eram la etajul 13 al unei cladiri din Bora Bora. Da, stiu ca acolo nu-s cladiri din astea, dar eu va povestesc visul cosmarul. Totusi era bine ca aveam geamuri larg deschise, fara gratii, si balcon. Dar usa era incuiata, iar de pe balcon, nu puteam sari decat in trafic sau in apa aia cristalina din Bora Bora. Bine ca mai era cineva cu mine. Mai rau a fost cand au bagat mai multe persoane in celula cu mine. Mi se pare ca eram inchisa pentru faptul ca aruncasem o hartie pe jos. Pana la urma, au venit doua tipe, comandantele inchisorii, si eu am inceput sa plang si sa ma rog de ele sa ma elibereze. Mai departe nu mai stiu, ca m-am trezit cu lacrimi la ochi. Horror!!!