Mi-e frig. Mi-e foarte frig. Mi-e friiiiiig, friiiiiiiiiig, friiiiiiiiiiiig. Bine, nici chiar asa, dar ideea este ca in Caracal, chiar daca e soare, e foarte frig. Si bate un vant… Aici in magazin nu am idee de ce au oprit caldura. Asa ca nu mi-a ramas decat sa ma incalzesc cu un radiator. Dar nasul mi-a inghetat.

Off… ce repede trece week-endul… si maine scoala. Si cand ma gandesc la ce ma asteapta saptamana asta, imi vine sa ma culc si sa ma trezesc dupa ce trece. Miercuri si vineri ma asculta la mate. Groaznic! Serios, eu chiar incerc sa inteleg, dar nu prea reusesc. In primul rand ca nu inteleg rostul calculelor cu derivate si primitive si… pffu. Eu n-am auzit nici un om matur si normal sa spuna “Vaaai, ce bine era daca invatam primitivele. Acum nu stiu sa rezolv problema asta…” Niste aberatii care imi complica mie viata. Daca nu s-ar mai face matematica in liceu… ce bine ar fi. Sau macar daca n-ar mai fi la bac… Stiu, visez Apropo de bac, tare frica mi-e… si nu mi-e frica de nimic altceva in afara de matematica. Poate cand vor aparea variantele, sa tocesc primele parti, sa am incredere ca iau 5. Ca de aruncat un ochi la colegul nu cred ca o sa pot… mai nou ne monteaza si camere de supraveghere in sali. Off, sper sa ma descurc.

Uite de unde am inceput si unde am ajuns… Dar cand incep sa vorbesc de matematica, cu greu ma pot opri. Acum ma uitam pe cer, bate vantul asa de tare, incat norii parca merg pe banda rulanta

Gata, acum va las, ciao!

Ah, acasa nu stiu cand revine netul… asa ca daca mai lipsesc o zi, doua de pe aici… scuze.

Stiti ca va iubesc, de-asta va spun asa. Eeeeh, dragii mei, stiti pana unde am venit pentru o portie de net? La Caracal Da… tocmai la Caracal. Bine, ca am venit in primul rand sa mai imi vad si eu familia, si pe urma si asta cu netul… Nu am avut rabdare sa citesc tot de prin reader… la multe am dat “mark all as read” si gata

Momentan sunt la mama in magazin, ca doar aici am net, inca nu si-a bagat si acasa… si… e bine. Aici ploua, e cam frig… dar e misto. Pacat ca e sambata si maine trebuie sa plec. Luni scoala…

Cam atat am vrut sa va spun… sunt bine… astept sa vina internetul si la mine acasa, in Bucuresti… hai, ciao!

Eu visez foarte mult. Mai mereu ma trezesc si imi aduc aminte ce-am visat. Mai naspa e ca ce visez imi influenteaza starea de spirit. De exemplu, daca am visat ca m-am certat cu cineva, pana nu vorbesc in realitate cu persoana respectiva, eu am impresia ca suntem certate. Foarte aiurea chestia asta.

Stiu, stiu… sunt doar niste vise… dar ce sa fac eu daca asa mi se intampla? Si daca visez frumos pe cineva, cand ma trezesc sunt cel mai dulce copil, crede lumea ca m-am tacanit.

Va tot spuneam eu asta-vara ca lucram la Cora. Ei bine, azi m-am trezit cu un telefon din partea firmei care m-a angajat atunci. M-au intrebat daca mai vreau sa lucrez, tot la Cora, dar de data asta la sarbatoarea de iarna, sau cum s-o numi. Prima data nu prea stiam ce sa zic… dar am aflat ca tine de pe 22 noiembrie pana pe 14 decembrie. Deci nu e foarte mult. Lucrez putine ore… e aproape aici de mine… nu stiu, zic eu ca e ok. Mai ales ca platesc ok oamenii, chiar imi convine. Da, stiu, sunt angajata la chestia aia cu chestionarele. Dar momentan nu prea au proiecte, si parca nici nu-mi mai vine sa bat drumul pana acolo… vine iarna, se intuneca repede… e departe. O sa mai lucrez acolo, pentru ca e cool, dar in vacanta.

Am observat ca imi cam place sa schimb joburile. Sau nu neaparat joburile, dar sa nu fac mereu aceeasi chestie. Asta imi place mie la jobul cu chestionarele. Sunt proiecte diferite, si nu simt ca fac tot aia. Dar acum, astept sa inceapa treaba la Cora.

Da, gata, mi-a trecut starea de cacao pe care am avut-o zilele trecute. Sunt bineeeee

Si acum, o melodie foarte tare care imi intretine buna-dispozitie.

Daca-n zeci si zeci de toamne
Zi senina n-am avut
O! atuncea spune-mi Doamne,
Pentru ce m-am mai nascut?

Ca sa plang doar in tacerea
Vieti-mi fara de noroc ?
Nu mi-a stors oare durerea
Multe lacrime de foc ?

Unii rad, si bucuriei
Isi dau sufletu-ncantat
Iar din cupa veseliei
Foarte rar eu am gustat !

Triste-mi par in lume toate
Viata-mi e un negru chin,
Sufletul meu nu mai poate
Nici sa planga cel putin.

Sub o piatra solitara
Eu as sta mai fericit
Caci a zilelor povara,
Sufletul mi-a obosit !

Sufletul mi-a obosit… mi-a obosit.

Poezia nu e scrisa de mine.

Printre dorintele mele de zi cu zi, acum a aparut inca una: vreau bani. Sunt in criza financiara. Pentru ca am fost eu cu gura mare in fata parintilor, acum sufar… le-am zis ca ma descurc singura, si m-au lasat sa ma descurc singura…

E atat de naspa sa n-ai bani… si mai ales ca eu niciodata nu m-am gandit la bani, ca vreau baaaani. Dar e bine sa ai acolo… Sper sa iau salariul ala mai repede, sa ajung sa-mi iau bilet la Steaua-Timisoara (da, nici 5 lei n-am), si sa ma abonez la revista. La noua revista oficiala a clubului Steaua In rest… nu mai vreau nimic. Sau da… vreau sa strang bani pentru asta. Dar la cum imi merge mie in ultima perioada…

Grrr, ideea e ca ori ma descurc singura, ori devin un mare mielusel in fata parintilor.