Daca-n zeci si zeci de toamne
Zi senina n-am avut
O! atuncea spune-mi Doamne,
Pentru ce m-am mai nascut?

Ca sa plang doar in tacerea
Vieti-mi fara de noroc ?
Nu mi-a stors oare durerea
Multe lacrime de foc ?

Unii rad, si bucuriei
Isi dau sufletu-ncantat
Iar din cupa veseliei
Foarte rar eu am gustat !

Triste-mi par in lume toate
Viata-mi e un negru chin,
Sufletul meu nu mai poate
Nici sa planga cel putin.

Sub o piatra solitara
Eu as sta mai fericit
Caci a zilelor povara,
Sufletul mi-a obosit !

Sufletul mi-a obosit… mi-a obosit.

Poezia nu e scrisa de mine.