A fost odata ca-n povesti o prea frumoasa fata…aceea a fost copilaria mea.Probabil generatia mea a fost printre ultimele care a prins copilaria asa cum este ea…pura,nealterata si nevinovata.Chit ca furam cirese la tara sau jucam fotbal de dimineata pana seara in fata blocului(facand chiar un soi de campionat inter-blocuri),copilaria mea a fost fabuloasa.De fapt,ca(,) copil n-ai cum sa fii trist…orice iti aduce bucurie.Eu adormeam seara numai pe muzica lui Toto Cutugno…mereu cand cand mai ascult cate o melodie de a sa devin melancolic,si imi aduc aminte de cea mai frumoasa perioada a vietii-copilaria.De multe ori,cu lacrimi in ochi.Nu ma intelegeti gresit,si acum e bine,si poate fi si mai bine,insa copilaria este unica.Daca cumva un copil va citi aceste randuri…sa inteleaga…SA-SI TRAIASCA COPILARIA.:D Oricum,se zice ca putem ramane copii daca noi ne chinuim sa fim in continuare puri,si tratand viata ca pe o joaca nevinovata.Autorul,din pacate,nu mai este copil…

P.S.E posibil ca acesta sa fie ultimul meu post,asa ca daca va fi,va multumesc ca mi-ati suportat putinele articole pe care le-am avut.